Pe lângă globalizarea economiei şi comerţului, în epoca actuală se vorbeşte şi despre factorii care pun în pericol mediul natural. În concret, dimensiunea ecologică a dezvoltării durabile priveşte consumul şi producţia durabilă, conservarea şi managementul resurselor naturale, schimbările climatice şi energia curată.
În pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, temperatura globală va continua să crească, fiind necesare, în acelaşi timp, măsuri urgente de adaptare la efectele schimbărilor climatice, prin “încălzire globală”, înţelegându-se “creşterea, în timp, a temperaturii medii a atmosferei şi oceanelor Pământului”.
Provocările definitorii ale timpului nostru, la început de secol XXI, prezintă o dinamică complexă având în centrul atenției 3 tare globale aflate în continuă creștere: sărăcia, inegalitățile (de gen, sociale etc) și dezastrele ecologice. Genul se intersectează adesea cu alte categorii de vulnerabilitate, cum ar fi etnia, sexualitatea, abilitățile etc. Inegalitatea de gen și schimbările climatice (și, mai larg, crizele ecologice) sunt interconectate și se influențează reciproc.
Aceste probleme social-economice și de mediu nu trebuie abordate în mod separat deoarece, în realitate sunt strict legate între ele și se influențează reciproc cel puțin în 3 planuri: inegalitățile privind emisiile de carbon; impactul asupra comunităților afectate și asupra acestora; capacitatea de răspuns la crizele climatice.
O abordare intersecțională între mediu și gen poate schița a cale pentru a permite solidaritatea și declanșarea unor acțiuni care să vină în sprijinul acestor categorii sociale defavorizate de schimbările climatice și dincolo de acestea.
În concluzie, problemele economice sociale și de mediu (schimbările climatice) sunt interdependente la scară globală și au cauze politice. Inechitățile și inegalitățile economice sociale și de mediu provoacă dezechilibre de putere. Atât la nivel local, cât și la nivel global, răspunsul la schimbările climatice pot minimiza sau suprima politicile democratice, care promovează echitatea.
Studiile și cercetările au relevat faptul că schimbările climatice și crizele ecologice ridică provocări și dificultăți disproporționat mai mari pentru femei și fete, care sunt apoi accentuate prin alte diverse forme de discriminare cu care se intersectează, cum ar fi etnia, culoarea, religia, vârsta, dizabilitățile. În școală, în organizații de tineret, în asociațiile de voluntari etc.
Atât la nivel local cât și global inițiativele de răspuns la schimbările climatice pot minimiza sau suprima politicile democratice bazate pe echitate. De asemenea, studiile și cercetările au relevat faptul că inegalitatea de gen și schimbările climatice (în sens larg, crizele ecologice) sunt interconectate și se intensifică reciproc, ceea ce necesită o abordare comună pentru a contribui la o dezvoltare durabilă socială, economică și de mediu și îndeplinirea obiectivelor stabilite de Agenda 2030 a ONU și de strategiile importante ale UE, cum ar fi GreenComp, Sustenabilitatea europeană - Cadrul de competențe.